Operaţiunea Iaşi-Chişinău este apreciată în materie de lupte duse dintre Armata Roşie şi aliaţii germano-români de la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie 1944, soldîndu-se cu modificări ale liniei frontului şi ieşirea României din război (23 august 1944) de partea Axei şi trecerea ulterioră de partea Aliaţilor.  Graţie reuşitei acestei operaţiuni, Moldova a fost eliberată de sub jugul fascist.

Cu certitudine, istoria a demonstrat că operaţiunea Iaşi-Chişinău a reprezentat un eşec total al serviciilor de informaţii externe şi contrainformaţii germane. Măsurile sovietice de camuflare au funcţionat perfect şi la momentul potrivit. Este ştiut faptul că, în ajunul declanşării operaţiunii, cu doar o zi înainte de începerea ofensivei, comandantul german, general-colonelul Friessner, a declarat la toată lumea, că nu se aşteaptă la nici un fel de  atac şi că, dacă totuşi ar fi fost o ofensivă, ar fi una de proporţii reduse, iar serviciul de informaţii german ar fi primul care ar  afla despre acest lucru. Istoria însă recunoaşte numai adevăraţii eroi şi patrioţi. 

Declanşarea operaţiunii Iaşi-Chişinău a venit să sublinieze în exclusivitate profesionalismul  serviciile speciale sovietice.

Puţini cunosc faptul că în luna iunie 1944, în scopul asigurării reuşitei operaţiunii Iaşi-Chişinău, de către serviciile speciale  din Moldova a fost creată aşa-numita diviziune ”IASTREB”, gata de a fi infiltrată în inima duşmanilor fascişti. Diviziunea „IASTREB” era formată din 11 persoane, fiecare cu pregătire specială, fiind condusă de catre Anatolii Corobceanu împreună cu adjuncţii săi, Avraam Burcovschi şi Grigore Pancenco, Alexei Gordeev. Ceilalţi membri ai subdiviziunii au fost localnici moldoveni, care activau în diferite subdiviziuni ale serviciului special din perioada sovietică.

Deşi diviziunea „IASTREB” a stat toţi aceşti ani cu paragrafa de secretizare „strict secret” în arhivele serviciilor speciale moldoveneşti, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, în premieră, ne-a prezentat cîteva date relevante care ar suplini spaţiul informaţional autohton cu referinţă la operaţiunea Iaşi-Chişinău.  

Potrivit SIS, grupul operativ agenturistic „IASTREB” avea două scopuri majore la momentul iniţerii sale: extinderea şi consolidarea reţelei de agenţi şi obţinerea a cît mai multe surse operative pentru colectarea datelor de o importanţă majoră pentru reuşita operaţiunii Iaşi-Chişinău.   

Conform planului de acţiuni, „IASTREB” urma fie dislocată în raionul oraşului Băcău, România, unde, în zona Carpaţilor, a fost infiinţată o bază operativă specială care a monitorizat situaţia economico-politică din regiune şi a pregătit terenul de acţiune pentru alte forţe de informaţii. 

În timpul aflării sale aproape de duşmanul fascist, diviziunea „IASTREB” a efectuat operaţiuni impunătoare de culegere a informaţiei din zona a cca 150 km, după care a urmat proceduri de transmitere a datelor „preţioase” către „Centru”. 

Ofiţerilor nu doar le-a reuşit să curme definitiv eforturile agenţilor şi colaboratorilor Abwehr, Serviciului de informaţii externe a Germaniei, dar, prin diverse metode, ei au dus în eroare prin dezinformare duşmanul aflat în imediata apropiere, acesta nu trebuia să afle în nici un caz despre amploarea operaţiunii de eliberare a teritoriul Moldovei de sub jugul fascist.

Istoria serviciului de informaţii externe moldovenesc atestă faptul că în desfăşurarea anumitor operaţiuni au fost antrenaţi zeci de oameni, alte operaţiuni s-au dovedit a fi realizate doar de o singură persoană. Pe unii din ei îi cunoaşte o lume întreagă, alţii însă rămîn „ofiţerii frontului invizibil”. Totodată, fiecare operaţiune specială realizată de către un serviciu special constituie un complex întreg de acţiuni, care au trezit dintotdeauna interesul opiniei publice.   

Ofiţerii invizibili ai frontului Iaşi-Chişinău

Anul 1944 a fost primul în care Trofim Zimin, veteran al serviciilor speciale din Moldova, s-a pomenit departe de baştina sa. În cadrul detaşamentului din componenţa celui de-al 2 Front Ucrainean, T. Zimin, a avut un rol special în petrecerea operaţiunii Iaşi-Chişinău. Nu departe de orăşelul Cîmpulung, în zona Carpaţilor, ofiţerul Zimin a primit ordin de la şeful  Departamentului Special al Armatei nr. 40 din cadrul  celui de-al doilea Front Ucrainean de a neutraliza un număr impunător de desanţi dislocaţi în zonă, totodată, primind şi indicaţia de a participa la lichidarea reprezentanţilor mişcării conduse de aşa-numitul trădător Vlasov.

Aşadar, echipat în mod intenţionat cu o maşină nouă de tip „Mercedes”, colaboratorul serviciului de informaţii externe a organelor de securitate moldoveneşti a fost infiltrat în cuibul infractorilor sub pretextul unui simpatizant activ şi „urmaş” a lui Vlasov, care împărtăşea ideea acestuia de a adera într-un final, împreună cu formaţiunea condusă de acesta, în rîndurile Armatei Roşii.
 
Fiind primit de către unul din adjuncţii lui Vlasov, după o discuţie aprinsă cu răufăcătorul, T.Zimin a reuşit să-l convingă să meargă împreună cu el la şeful acestuia, generalul Jmacenco, pentru a continua „negocierele de aderare” la armata sovietică. Ajunşi la destinaţie, reprezentantul mişcării Vlasov le-a trimis subordonaţilor săi o notă în care le ordonă să vină paşnic spre locul unde se afla Armata Roşie pentru că toate condiţiile au fost revizuite şi acceptate cu succes. Cu alte cuvinte, momeala a fost înghiţită. Desigur, toată gruparea a fost neutralizată imediat de către ofiţerii sovietici. Iar pentru reuşita excelentă de a lichida din interior practic toată gruparea Vlasov, alcătuită în speţă din agenţi antrenaţi de către reprezentanţii Abwehr, colaboratorului serviciului de informaţii externe al serviciului special moldovenesc din perioada sovietică T. Zimin i s-a conferit ordinul Steaua Roşie, a doua medalie de aşa gen pe mundirul ofiţerului. Colegii săi îşi amitesc şi astăzi cuvintele lui Zimin: „în unele situaţii un colaborator de informaţii externe se dovedeşte a fi mult mai valoros decît un batalion întreg de ostaşi”.  

Tainele monastice ale agentului - duce

În una din serile tomnatice ale anului 1944, lîngă mănăstirea Chiţcani s-a apropiat un drumeţ. Făcîndu-şi smerit semnul crucii şi închinîndu-se la clopotniţa mănăstirii, călătorul s-a îndreptat cu paşi rapizi către portiţa de intrare în ograda internă a lăcaşului sfînt, locul unde de regulă se odihneau călugării. Cu ochii înnegriţi şi cu un surîs sarcastic pe faţă, omul a fost întîlnit de către călugărul Feofan. Oaspetele s-a prezentat drept Leonid Sudarchin, fost pictor de icoane, care a hotărît să-şi dedice toată viaţa sa de acum în colo slujirii Domnului. Călugărul Feofan i-a repartizat oaspetelui o cameră în hotelul mănăstirii. Find acceptat de către ordinea bisericească,  Sudarchin, fără careva obstacole, s-a călugărit în foarte scurt timp şi a devenit călugărul Lavrentie. 
      
Nimeni nici nu a intuit faptul că sub mantia călugărului Lavrentie se ascundea  agentul german Leonid Obolenschii, descendent al unei dinastii ce şi-a făcut o carieră în serviciul de informaţii externe german. Deconspirarea agentului, în termeni extrem de restrînşi este rodul muncii colaboratorului serviciului de informaţii externe al serviciului moldovenesc din perioada sovietică, A. Danilov.

Totodată, A. Danilov a obţinut informaţia potrivit căreea agentul Obolenschii a patronat aşa- numita „casă de odihnă „Hivi” – şcoală de instruire expres a şpionilor germani care urmau să fie repartizaţi şi infiltraţi pe frontul sovietic. Ultimul punct de dislocare al acestei „case de odihnă” a fost şcoala din satul Ermoclia – pista de plecare a ucenicilor ducelui Oboleanschi peste linia frontului şi implicarea acestora în operaţiunea Iaşi-Chişinău. 

Inima Moldovei bate în fiecare dintre noi

Fiind de o vîrstă mult prea fragedă, veteranul SIS, Grigore Zaviriuha, la cei aproape 20 de ani pe care-i avea în momentul cînd s-a declanşat operaţiunea Iaşi- Chişinău a fost numit în funcţia a de Şef al departamentului de comunicaţii, situat în regiunea capului de pod Şerpeni. Era  persoana care a avut misiunea importantă de a asigura legătura radiotelecomunicaţională continuă pe teritoriu, operaţiune realizată cu suces de veteranul SIS, G. Zaviriuha. 
     
Cu toţii realizăm cît de importante au fost acţiunile concrete şi reacţiile adecvate a serviciului special moldovenesc de pe acea vreme în asigurarea  victoriei asupra fascismului şi eliberea Molodvei, susţine veteranul. „Închipuiţi-vă doar, Moldova a pierdut în timpul ocupaţiei fasciste cca 300 000 de cetăţeni, cca 56 000 de ostaşi şi feciori nu s-au întors acasă de pe front, în luptele pentru eliberarea republicii şi-au dat viaţa peste cca 70 000 de soldaţi ai armatei sovietice. Sunt cifre care vorbesc de la sine ”, ne – a explicat veteranul SIS.
     
După ce a văzut că pămîntul său este liber, G. Zaviriuha a decis să meargă pînă la Berlin, fiind martor ocular al căderii regimului hitlerist chiar în legănul său ideologic. Pe lîngă multiplele medalii pe care le are în arhiva personală, pentru slujbă neîndoielnică, G. Zaviriuha a fost distins cu înaltul ordin Steaua Roşie . „Memoria reprezintă un tezaur patrimonial pentru noi, cei rămaşi în viaţă, valoare care necesită a fi transmisă din generaţie în generaţie, pentru ca tot poporul şi neamul nostru să nu uite că fără reuşita operaţiunii Iaşi-Chişinău în anul 1944 „inima Europei” nu ar exista şi bate sub acest nume atît de frumos: REPUBLICA MOLDOVA, a declarat veteranul SIS.