Gheorghe Mihai: Pe parcursul celor 20 de ani de independenţă, Serviciul de Informaţii şi Securitate al R.Moldova s-a consolidat şi maturizat profesional, afirmîndu-se în calitate de apărător consecvent al siguranţei cetăţeanului, societăţii şi ţării, devenind un partener credibil în procesul de edificare a arhitecturii europene de securitate.

GARDIANUL: Terorismul, considerat timp îndelungat o problemă internă a unui stat, a degenerat în una dintre cele mai grave ameninţări la adresa securităţii internaţionale. Astăzi, combaterea acestui pericol, diminuarea eventualelor consecinţe şi asigurarea securităţii reprezintă preocupări majore. Evident, pentru a combate terorismul trebuie să-i ştim şi varietăţile, nu? 

VALERIU FURDUI: Problema pericolului contemporan – terorismul – rămîne a fi tot mai actuală, preponderent în situaţia, cînd nici o ţară din lume, indiferent de nivelul social-economic de dezvoltare sau potenţialul militar, nu poate fi asigurată de eventuale atacuri teroriste.

"GARDIANUL", Nr.10, 26 noiembrie 2010

Interviu realizat de Marius Bâtcă

Este controversat şi nu se ştie aproape mai nimic despre el. Şi, pentru mult timp, asupra activităţii sale va persista umbra cumplitului KGB. Fapt lesne de înţeles, având în vedere că este vorba despre un serviciu secret din spaţiul ex-sovietic şi, cu atât mai mult, de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. De asemenea, trebuie menţionat şi faptul că, potrivit oficialului, ca "urmare a iniţiativei preşedintelui-interimar Mihai Ghimpu, Serviciul de Informaţii şi Securitate este pe calea unor schimbări majore, care au drept scop edificarea unui serviciu special care să asigure o securitate funcţională şi să activeze pe principiile legalităţii, democratismului şi profesionalismului avansat".

"ZIUAVECHE.RO", 24 septembrie 2010

Articol realizat de Pavel Păduraru

În sfârşit, am fost şi eu la SIS. Spun asta, pentru că de când mă ştiu, există un cuvânt ce-mi trezeşte fiori de groază şi de ură, un cuvânt compus din trei consoane – simplu la prima vedere, dar înfiorător ca esenţă: KGB. Numai la auzul acestui cuvânt, tata îşi făcea înspăimântat cruce, mama plângea, iar eu amuţeam, tremurând de frică. „Ce slujbă satanică mai au şi aceşti oameni! Vorbesc blând, ah, cât de blând vorbesc ei cu tine, dar când te-au luat, nu te mai întorci sau ieşi bătrân şi stricat de minte…”, scria pe atunci tata. Când aveam şase ani, acest KGB mi l-a furat pe tata, l-a azvârlit în mormânt şi mi-a râs batjocoritor în faţă.

"TIMPUL", 10 septembrie 2010