SIS

Existenţa umană, în ansamblul ei, este de neconceput fără informaţie. Aceasta a avut din cele mai vechi timpuri, o valoare a cărei importanţă şi dimensiune sunt practic imposibil de cuantificat. Pe parcursul istoriei informaţia a devenit arma perfectă în apărarea statalităţii tuturor popoarelor lumii. Dorinţa de a prezice viitorul a transformat procesul de culegere şi protecţie a informaţiilor într-un meşteşug, iar serviciile de cercetare şi contrainformare au devenit treptat un atribut instituţional, indispensabil pentru existenţa comunităţilor umane. Excepţie de la acest proces nu a constituit nici istoria organelor securităţii naţionale.

Majoritatea istoricilor susţin ideea că perioada de aur pe care a înregistrat-o Moldova în epoca domniei lui Ştefan cel Mare, anii 1457 - 1504, a rezultat expres din faptul că Domnitorul a reuşit să instituie un sistem de cercetare modern, analogic altor curţi monarhice din acea epocă. Prin obiectivele urmărite şi angrenajul informativ instituit, Ştefan cel Mare a contribuit la asigurarea stabilităţii şi echilibrului ţării, indentificînd soluţii reale în faţa unor ameninţări inevitabile. În perioada domniei sale, graţie procesului de cercetare şi contrainformare, Domnitorul a obţinut victorii în 34 de războaie din totalul celor 36. Datele atît de necesare proveneau de la persoane delegate special, patrioţi anonimi, a caror contribuţie la victoriile diplomatice şi cele de pe cîmpurile bataliilor au ramas necunoscute oştenilor moldoveni, învingători la Baia, Vaslui, Cozmin, memoria cărora s-a pastrat relativ în letopiseţe. Sursele scrise ale epocii de referinţă remarcă printre cercetaşii curţii domneşti pe logofatul Isac, solul lui Ştefan cel Mare şi Bogdan III în Polonia; Stanciu, membru în Sfatul Domnesc (1467-1479) trimis de Ştefan în 1468 în Polonia, iar în 1475 - în Ungaria; logofătul Tautu prezent în 1497 şi 1499 în Polonia, iar în 1504 - în Turcia. Preluînd experienţa otomană şi valorile sociale respective, care selectau cadrele informative indiferent de originea socială, domnia lui Ştefan cel Mare a adus un plus de stabilitate şi echilibru în zbuciumul ţării resimţit în a doua jumatate a sec. XV. Abia peste 20 de ani după moartea lui Ştefan cel Mare a fost fondat Ordinul Iezuiţilor şi lojele masonice, care au constituit primele reţele informative.

Revenind peste veacuri la realităţile mileniului trei, ne convingem că informaţia, ca instituţie, ramîne un atribut incontestabil şi indispensabil pentru asigurarea bunei funcţionalităţi a oricărei formaţiuni statale. În statele democrate, serviciile de informaţii au devenit parte a organizării sociale moderne, activitatea lor fiind legitimată prin adaptarea cadrului legal care recunoaşte că deţinerea de informaţii verificate şi evaluări informative echidistante este o condiţie a stabilităţii şi asigurării securităţii ţării.

Istoria contemporană conţine suficiente exemple care definesc rolul serviciilor secrete ale Republicii Moldova în etapele de dezvoltare a ţării ca stat independent, suveran şi integru. Proclamarea independenţei naţionale a Republicii Moldova s-a produs în condiţiile catalizării situaţiei politico-sociale la etapa dezintegrării fostei URSS. În scurt timp, după adoptarea la 23 iunie 1990 a Declaraţiei de suveranitate, sub egida Comisiei parlamentare pentru securitatea statului şi problemele militare, au fost iniţiate activităţi legislative în scopul creării şi plasării organelor naţionale de securitate într-un cadru de funcţionare legală. Exista necesitatea de a constitui o structură nouă, cu sarcini, competenţe şi responsabilităţi clar definite în conformitate cu principiile dezvoltării societăţii democratice. Un imperativ devenise exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii serviciilor secrete, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, asigurarea transparenţei vizavi de activitatea instituţiei, deschiderea către societatea civilă şi opinia publică.

Drept urmare a încercărilor din exterior de a stăvili valul de Renaştere Naţională în Republica Moldova, către începutul anului 1991, societatea era fragmentată pe criterii etnico-ideologice, iar asupra ţării plana pericolul dezintegrării teritoriale. Pentru a face faţă cerinţelor situaţiei politico-operative, noua conducere a CSS al RSS Moldova s-a văzut obligată să activeze cu eficienţă maximă. Evenimentele din august 1991, cînd aşa numitul Comitet de Stat pentru stări excepţionale a încercat să blocheze începutul transformărilor democratice din URSS, au constituit un moment cardinal în istoria serviciilor secrete moldoveneşti. Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 196 din 9 septembrie 1991 este lichidat Comitetul Securităţii de Stat, în baza lui fiind creat Ministerul Securităţii Naţionale – organ cu atribuţii majore în apărarea statalităţii moldoveneşti.

În vederea garantării unei funcţionalităţi eficiente a instituţiei, au fost întreprinse activităţi de ordin organizatoric şi operativ. Desfăşurarea măsurilor informative şi contrainformative era însoţită de procesul selectării minuţioase a efectivului în baza principiilor fidelităţii intereselor naţionale şi calificării profesionale înalte – garanţii fundamentale în soluţionarea calitativă a sarcinilor de competenţă care, pe parcurs, deveneau tot mai complexe şi mai importante pentru existenţa Republicii Moldova. În aceste condiţii, ca obiectiv de bază, devenise sarcina păstrării integrităţii teritoriale a ţării, contracarării şi anihilării aspiraţiilor separatiste. Activităţi complexe au fost desfăşurate în vederea păstrării jurisdicţiei funcţionării organelor constituţionale în estul şi sudul ţării, unde luaseră amploare tendinţe de separare teritorială.

Un adevărat examen de maturitate civică şi profesională pentru colaboratorii Ministerului Securităţii Naţionale a constituit participarea în 1992 la acţiunile militare pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, în perioada conflictului declanşat pe Nistru cca 150 de ofiţeri şi-au confirmat profesionalismul şi capacitatea de a face faţă celor mai dificile sarcini. Condiţiile de extremă tensiune politico-socială necesitau decizii argumentate, subordonate soluţionării celor mai stringente probleme.

În virtutea atribuţiilor funcţionale, efectivul operativ a desfăşurat activităţi informative şi operaţiuni speciale pentru a asigura conducerea supremă a ţării cu date, necesare contracarării tentativelor de separare teritorială şi păstrării raioanelor de est în componenţa Republicii Moldova. Angajaţii Ministerului şi-au îndeplinit cu cinste datoria faţă de Patrie, curajul şi bărbăţia multor dintre ei fiind menţionate cu înalte distincţii de stat.

Odată cu încetarea confruntării militare de la Nistru, sarcini majore, cu un alt conţinut, au fost înaintate organelor securităţii statului. Noua conducere a Ministerului Securităţii Naţionale plasează accentul pe activităţi planificate şi de perspectivă în vederea identificării şi anihilării la timp a factorilor interni şi externi care constituiau pericol pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării. Un astfel de obiectiv rezida în realizarea dezideratului „Unui stat puternic – un serviciu special puternic”.

Activităţi operative complexe sunt realizate pe direcţia apărării regimului constituţional. Ca argumente de bază devin cunoaşterea şi evaluarea profundă a situaţiei, realizarea în comun cu alte autorităţi a acţiunilor menite să nu permită alunecarea proceselor interne în albia extremismului şi confruntărilor sociale violente, care se puteau solda cu grave consecinţe politice, economice şi umane. Subiect de preocupare constantă pentru Minister devine situaţia din raioanele de est cu scopul de a contribui la reintegrarea lor în câmpul constituţional republican, evitând activităţile destabilizatoare din partea formaţiunilor paramilitare.

În conlucrare cu alte autorităţi abilitate, MSN activează în vederea contracarării terorismului internaţional şi a extremismului, precum şi formelor de manifestare ale acestora. Curmarea tentativelor de constituire în ţară a structurilor clandestine de sorginte neofascistă şi legionară s-a răsfrânt benefic asupra stabilităţii interne şi a procesului de consolidare civică. Pe căi operative au fost contracarate mai multe încercări de constituire în republică a infrastructurilor, destinate susţinerii terorismului internaţional.

Subunităţile contrainformative îşi intensifică activitatea în scopul identificării şi curmării acţiunilor informativ-subversive ale serviciilor secrete străine. Sarcini de importanţă naţională devin protejarea contrainformativă a Forţelor Armate şi asigurarea inviliolabilităţii frontierei de stat. Reorganizarea Detaşamentului trupelor de grăniceri, precum şi realizarea unor activităţi complexe la hotarele ţării au condus la minimizarea riscurilor generate pentru securitatea naţională şi regională: migraţia ilegală, traficul ilicit cu produsele supuse controlului internaţional, alte manifestări ale criminalităţii transnaţionale. În interacţiune coordonată cu organele de drept s-au realizat activităţi de combatere a criminalităţii organizate în sectorul economic şi financiar-bancar, fenomene caracteristice perioadei de tranziţie. Paşii întreprinşi au permis contracararea filierelor de contrabandă, tentativelor de însuşire frauduloasă a patrimoniului public etc. De asemenea, au fost desfăşurate activităţi contrainformative complexe în transporturi, comunicaţii, energetică şi alte sectoare vitale ale economiei naţionale.

Prin adoptarea Legii securităţii statului şi Legii privind organele securităţii statului au fost definitivate sarcinile şi competenţele autorităţilor publice în acest domeniu de activitate. În noiembrie 1999 Ministerul Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate, coordonarea instituţiei fiind delegată Preşedintelui Republicii Moldova, iar controlul asupra activităţii – legislativului moldovenesc.

Ulterior, sistemul organelor securităţii naţionale a fost în permanentă reformare, vectorul de bază fiind optimizarea structurii şi modificarea obiectivelor funcţionale în contextul evoluării situaţiei politico-operative din ţară şi de peste hotare. Totodată, una din sarcinile primordiale ale reformării a constituit racordarea atribuţiilor şi funcţiilor serviciilor secrete moldoveneşti cu rigorile statului de drept şi ale comunităţilor informative moderne. Mondializarea relaţiilor umane în toate domeniile, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, noile tehnici şi evoluţia ştiinţei, impulsionarea instituţiilor democratice, interdependenţa progresivă a statelor şi apariţia unor noi manifestări ale puterii economice, cu consecinţe politice şi sociale au condus la transformarea instituţiilor publice atît interne, cît şi internaţionale. În acest context, serviciile de informaţii, cu atribuţii în planul securităţii naţionale şi internaţionale, au dobîndit o nouă dimensiune. Procesul de consolidare şi afirmare politică a statului moldovenesc abilitează serviciile sale speciale cu sarcini şi responsabilităţi tot mai largi. O atenţie deosebită se acordă stabilirii şi promovării contactelor cu serviciile speciale străine în vederea prevenirii şi contracarării proceselor care periclitează securitatea naţională şi regională, realizării schimbului de informaţii operative şi planificării măsurilor comune în vederea asigurării securităţii statului.

Fiind unul din atributele fireşti ale statului moldovenesc, instituţia şi-a impus propriul său stil de afirmare profesională, utilizînd eficient întregul spectru de activităţi deschise şi acoperite pentru a asigura securitatea de stat a Republicii Moldova. În condiţiile distrămării URSS, cînd problema pregătirii cadrelor era de competenţa Moscovei, am fost obligaţi să întreprindem activităţi urgente pentru a asigura pregătirea cadrelor în republică. Astfel, în anul 1992, pe lîngă MSN a început să funcţioneze Centrul de instruire a cadrelor, corpul profesoral-didactic al căruia, la rînd cu pedagogi, a întrunit lucrători practici experimentaţi. Ulterior, în 2002, centrul a fost reformat în Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate. Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124 din 10 februarie 2009, Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate i s-a conferit numele „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”. Pe parcursul anilor corpul profesoral-didactic a contribuit la educarea noilor generaţii de apărători ai intereselor supreme ale ţării, astăzi INIS fiind la a 17-a promoţie a ofiţerilor de informaţii.

La 22 mai 2008 de către Parlamentul RM este adoptată noua Concepţie a securităţii care stabileşte liniile directorii pentru securitatea naţională, valorile şi principiile generale ce urmează a fi protejate de stat şi societatea Republicii Moldova. Necesitatea modernizării Serviciului rezultă şi din prevederile Strategiei Securităţii Naţionale, a Planului individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, precum şi a Programului de activitate al Guvernului RM „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru anii 2009-2013, care au impulsionat decizia de a racorda atribuţiile şi funcţiile SIS cu rigorile societăţii democratice de drept şi ale comunităţilor informative moderne. În procesul demarat de reformă a sectorului de securitate, devine cert faptul că ţara noastră are nevoie de stabilitate şi securitate suficientă pentru asigurarea durabilităţii şi dezvoltării statului. Un rol important constituie încurajarea şi participarea în acest proces a societăţii civile, mass-mediei, organizaţiilor de apărare a drepturilor omului şi organismelor internaţionale relevante.

Apreciind evoluţia în timp, indiferent de abrevierea pe care au purtat-o organele de securitate, ofiţerii de informaţii au manifestat dintotdeauna devotament faţă de interesele naţionale ale Republicii Moldova. Deviza „Credinţă Patriei", înscrisă pe drapelul Serviciului de Informaţii şi Securitate, constituie o obligaţie şi, totodată, o chemare la îndeplinirea conştientă, pînă la sacrificiu, a datoriei sfinte faţă de cetăţean, popor şi ţară. Conform doctrinei naţionale şi a practicii ţărilor democratice, activitatea serviciilor secrete poartă un caracter politic neutru. Obiectivitatea şi imparţialitatea reprezintă condiţiile de bază care asigură evaluarea corectă a pericolelor la adresa securităţii de stat, indiferent de originea acestora.

Adevăratele servicii secrete au Conştiinţa că apără o cauză dreaptă: interesul suprem al poporului. Aşadar, constatăm că nu există în lume o armă mai bine dotată, mai imbatabilă şi intangibilă, decît Conştiinţa umană care îşi serveşte cu Onoare şi Credinţă Patria.

ETAPELE CONSTITUIRII SERVICIILOR SPECIALE ALE REPUBLICII MOLDOVA

• 1991, 9 septembrie – prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.196 este desfiinţat Comitetul Securităţii de Stat al Republicii Moldova, în baza acestuia fiind creat Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova.

• 1991, 16 septembrie – Guvernul Republicii Moldova aprobă atribuţiile de bază şi structura MSN. Asigurarea pazei frontierei de stat fiind una din împuternicirile de bază ale Ministerului Securităţii Naţionale.

• 1992, 6 aprilie – este aprobat Regulamentul MSN al Republicii Moldova.

• 1993, 11 august – prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.125 cu privire la Direcţia contraspionaj, se transferă Direcţia contraspionaj din Ministerul Apărării al Republicii Moldova în cadrul Ministerului Securităţii Naţionale, fiind subordonată nemijlocit Comandantului Suprem al Forţelor Armate.

• 1995, 31 octombrie – de către Parlamentul Republicii Moldova sunt adoptate Legile privind securitatea statului şi organele securităţii statului, promulgate la 31 ianuarie 1997 de Preşedintele Republicii Moldova.

• 1997, 9 septembrie - cu prilejul împlinirii a 6 ani de la crearea MSN al Republicii Moldova, printr-un Decret prezidenţial, este instituită sărbătoarea profesională – Ziua lucrătorilor din organele securităţii statului.

• 1999, 16 noiembrie - prin Legea Republicii Moldova nr.676-XIV, Ministerul Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) al Republicii Moldova, organ de stat specializat în domeniul asigurării securităţii de stat.

• 1999, 23 decembrie – de către Parlamentul Republicii Moldova se adoptă Legea nr.753-XIV cu privire la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, fiind stabilite principalele sarcini şi atribuţii ale instituţiei.

• 2000, 18 ianuarie – din componenţa SIS este retras Departamentul Trupelor de Grăniceri al RM şi reorganizat într-o autoritate publică.

• 2000, 11 februarie - prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.800-XIV este aprobată schema de personal a SIS al Republicii Moldova.

• 2002, 10 septembrie - prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1192, în cadrul Serviciului, în baza Centrului de Instruire al SIS, este înfiinţat Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate, cu statut de instituţie de învăţămînt superior.

• 2002, 11 iunie – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 735 cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova, se acceptă propunerea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova privind crearea în subordinea sa a Centrului de telecomunicaţii speciale, întru protejarea informaţiilor importante pentru stat, crearea, administrarea şi asigurarea funcţionării şi dezvoltării sistemelor naţionale speciale de telecomunicaţii.